Personalitate marcantă, recunoscut ca un profesionist de excepţie la nivel european, datorită extraordinarei contribuţii ştiinţifice la dezvoltarea domeniului urbanismului în România şi în Europa, este unul dintre cele mai influente repere ştiinţifice al urbanismului românesc contemporan. A generat proiecte, a stimulat iniţiative şi a orientat aspiraţiile celor ce căutau să se dedice carierei.
Doctor în arhitectură cu specializarea urbanism, domnia sa a avut o deosebită contribuţie ştiinţifică în privinţa dezvoltării cercetărilor metodologie şi aplicative în problematica structurii şi compoziţiei urbane, aplicării teoriei sistemelor la nivelul teritoriilor urbane, distingându-se prin atenţia permanentă acordată elementelor de noutate şi necesităţilor impuse de dezvoltarea societăţii şi de formele cele mai recente ale dinamicii urbane.
Rezultatele ştiinţifice de excepţie şi larga recunoaştere naţională şi internaţională de care se bucură Domnia Sa au la bază o solidă şi temeinică pregătire. Domnul profesor Sandu a urmat calea clasică a ascensiunii ştiinţifice, dovedindu-se mai întâi un excelent absolvent al Institutului de arhitectură “Ion Mincu” Bucureşti, obţinând apoi titlul de doctor în arhitectură cu specializarea în urbanism, ulterior urmând parcursul didactic integral, iar formarea sa ştiinţifică fiind completată cu numeroase stagii de specializare.
Datorita contribuţiei ştiinţifice deosebite la domeniu dar şi calităţilor organizatorice Domnia Sa a ocupat şi o serie întreagă de funcţii în structura universităţii: şef al catedrei de urbanism (1982-1990 si 2000-2004), rector al UAUIM (ian 1990- ian. 2000) director al Şcolii de studii de avansate a UAUIM (2000-2004), decan al facultăţii de urbanism ( din 2004 in 2011).
Profesorul Alexandru Gabriel M. Sandu a avut o contribuţie fundamentală la reformarea şi reinventarea domeniului urbanismului în România post-comunistă, la practicarea profesiunii, învăţarea şi reinventarea ei, fiind puternic implicat atât în dezvoltarea cadrului legislativ şi metodologic cât şi în cel teoretic.
Pe plan internaţional, domnia sa este fondator şi membru al Convenţiei Internaţionale a Şcolilor de Arhitectură din sudul Franţei şi din Europa centrală şi de sud est, membru al Asociaţiei Europene a Şcolilor de Arhitectură, fiind reprezentant al României în cele mai importante organisme internaţionale ce privesc profesiunile de arhitect şi urbanist, a fost expert ONU UNESCO, raportor pentru formaţia arhitectului la Congresele Uniunii Internaţionale de la Beijing (1999) şi Berlin (2002), membru al Colectivului de redactare al raportului privind formaţia arhitectului pentru congresul Uniunii Internaţionale a Arhitectului de la Istanbul din 2005 iar din 2006 este reprezentant al României şi membru al Consiliului European al Urbaniştilor.
Calitatea de membru în diferite foruri ştiinţifice internaţionale, distincţiile primite la nivel naţional şi internaţional, sunt deosebit de elocvente, atestând anvergura europeană a meritelor sale ştiinţifice.